Filantropica a fost invitat să participe la secţiunea World Cinema din cadrul ediţiei de anul acesta a Festivalului Internaţional de Film de la Chicago, ca urmare a cronicii foarte favorabile apărute în luna iunie a acestui an în prestigioasa revistă Variety. Organizatorii Festivalului de la Chicago au fost, fără îndoială, convinşi de această cronică, în care filmul este prezentat ca "o satiră muşcătoare care distrează de la un capăt la altul", în care "universul lui Caranfil, populat de oameni reali şi de arhetipuri" este recomandat drept "un loc simpatic unde merită să petreci două ore" şi care se încheia cu afirmaţia că Filantropica este un film al cărui loc este pe afişele festivalurilor şi pe ecranele cinematografelor de artă. La Chicago, Filantropica a plăcut cu adevărat. Filmul a rulat trei zile la rînd (12, 13 şi 14 septembrie), în cinematografe de prestigiu, cu săli pline. Reacţia publicului şi a criticilor poate fi sintetizată prin metafora bine găsită a cronicarilor sofisticatei reviste locale Reader, care au comparat filmul lui Nae Caranfil cu o duşcă de vodcă rece. Un film care "alunecă pe gît", care pune în mişcare sîngele, pe care îl simţi în toţi porii. Un film viu, puternic din punct de vedere emoţional (voi vorbi despre reacţia sălii un pic mai jos) şi provocator în plan intelectual. Un film la care cînd se rîde, se izbucneşte în hohote şi cînd se cade pe gînduri, se lasă o tăcere la limita suportabilităţii. După fiecare proiecţie, experienţa vizionării filmului a fost prelungită prin prezenţa în faţa publicului a regizorului Nae Caranfil şi a actriţei Mara Nicolescu, interpreta rolului Miruna. Cu umor, inteligent, afişînd un aer destins de artist european (ah, cît impresionează asta pe americani!), Nae Caranfil a răspuns întrebărilor venite din sală provocînd, nu de puţine ori, aplauze. Cum nu sînt nici critic de film şi nici editorialist ro