Mai puţin comentat decît ar fi meritat, s-a încheiat la 30 octombrie un experiment politic inedit pentru România: forumul constituţional. Inedit pentru că vine în contradicţie cu o tradiţie a tăcerii şi a lipsei de transparenţă în luarea deciziilor vitale. O dată cu maturizarea, democraţia românească a pierdut euforia participării, chiar dacă violentă, chiar dacă pur contestatară, de la începutul anilor '90. Şi nu beneficiază nici de complexele sisteme de consultare pe care democraţiile cu tradiţie le-au dezvoltat: referendumul, democraţia locală, alegerile primare din interiorul partidelor etc. Cultura politică de tip dependent a dus la concentrarea dezbaterii la vîrf, viaţa politică a fost suspendată, exilată doar în instituţia democratică cu cea mai proastă imagine publică (Parlamentul). Cetăţeanul s-a pierdut undeva pe drum. Pornit ca parteneriat între Camera Deputaţilor (toate grupurile parlamentare, cu excepţia PRM) şi Asociaţia Pro Democraţia, forumul constituţional a însemnat un cadru formalizat de discuţii asupra viitoarei reforme a Constituţiei: ateliere de lucru cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale interesate, ai sindicatelor, patronatelor şi presei (în Bucureşti şi alte patru mari oraşe) şi încercări de implicare a cetăţenilor obişnuiţi printr-un site interactiv (www.forumulconstitutional.ro încă activ, merită vizitat) şi cărţi poştale gratuite. Dezbaterea a fost structurată de organizatori pe zece mari teme: de la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, autonomia locală şi structura Parlamentului pînă la prerogativele prezidenţiale şi modalitatea de alegere a preşedintelui. În cele patru luni, s-au adunat 11.267 de propuneri prin intermediul site-ului, au venit 2.200 de cărţi poştale şi 294 de propuneri de modificare înaintate în atelierele de lucru. Raportul final şi-a propus să sistematizeze aceste opinii, să le structureze în prop