Scrisoarea saptamanii. "Sa nu lasam sa se distruga ce-a mai ramas frumos in tara aceasta. Ne va bate Dumnezeu si ne vor blestema urmasii". Stimata d-na Sanziana Pop,. Citesc minunata dvs. revista inca de la aparitia ei. Dumnezeu sa va tina sanatosi si sa va dea putere de munca tuturor lucratorilor di...
Scrisoarea saptamanii
"Sa nu lasam sa se distruga ce-a mai ramas frumos in tara aceasta. Ne va bate Dumnezeu si ne vor blestema urmasii"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Citesc minunata dvs. revista inca de la aparitia ei. Dumnezeu sa va tina sanatosi si sa va dea putere de munca tuturor lucratorilor din redactie, deoarece articolele pe care le scrieti sunt minunate.
Va scriu aceste randuri cu speranta ca ele vor fi invatatura de minte pentru cei care pentru neinsemnate avantaje materiale sunt gata sa paraseasca sau chiar sa lase prada distrugerii locul nasterii si al copilariei lor. Va scriu si cu durere in suflet, deoarece eu sunt una dintre miile de persoane care au fost stramutate de pe locul unde se afla acum Lacul Bicaz. Valea Bistritei a fost un colt de rai, din care am fost alungati fara drept de apel. Dar locul in care m-am nascut eu nu-l voi uita niciodata, iar visele mele se petrec si acum numai pe acele meleaguri fermecate si ma trezesc cu un gol imens in suflet.
Prin fata casei trecea soseaua Piatra-Neamt - Brosteni, la 50 de metri curgea Bistrita cea curata, cu plutele ei nesfarsite, la orizont se ridica semet si neasemuit masivul Ceahlau, care se profila pe cer de la un capat la altul, in toata maretia lui. In spatele casei erau trei sipote cu apa cristalina, rece ca gheata, care isi aveau izvoarele sub Ceahlau, apoi urcai un deal si urma un platou cu ierburi si flori neasemuite. Gradina noastra era un rai de toate culorile si miresmele. Mama ne povestea ca Regina Maria, in trecerea ei spre domeniile coroanei d