- Cultural - nr. 222 / 12 Noiembrie, 2002 Filarmonica targumureseana ne-a facut din nou o surpriza placuta invitand un dirijor exceptional si anume pe Camil Marinescu, in concertul de joi, 7 noiembrie a.c. Programul a constituit, de asemenea, o provocare atat pentru muzicieni, cat si pentru publicul meloman, curios sa asculte pe langa cunoscuta Uvertura fantezie "Romeo si Julieta" de Ceaikovski si, mai rar, cantata Simfonie a III-a de Rahmaninov ca si Piesa de concert pentru violoncel si orchestra de Dohnányi Ernõ. Solistul serii, Szentgyörgyi László, remarcabil prin tonul si vibrato-ul instrumental cald si sustinut, precum si prin intonatia clara, este un fost membru al Filarmonicii targumuresene stabilit in Ungaria, care are o sustinuta activitate solistica si camerala atat in tara vecina, cat si peste hotarele ei. Fara indoiala insa, revelatia serii a constituit-o evolutia dirijorului Camil Marinescu, al carui palmares artistic l-am facut public deja in avancronica de saptamana trecuta. Cele doua dificile partituri orchestrale, mai ales Simfonia de Rahmaninov, au pus serios la incercare abilitatile tehnice si muzicale ale ansamblului care a raspuns cu toata daruirea cerintelor sefului de orchestra. Acest lucru a fost posibil datorita profesionalismului unui dirijor care cunoaste si stapaneste partitura pana in cele mai mici detalii, transmitand auditoriului sentimentul de siguranta al unui artist cu mare forta de convingere si de sinteza. Nefiind nici un moment depasit de ceea ce se canta, el anticipeaza si conduce travaliul orchestral spre punctele nodale ale lucrarii, gestul sau dirijoral avand directia, precizia si acuratetea unui fascicul de lumina. Inventivitatea melodica a simfoniei sus-amintite, cu temele sale zbuciumate ori de un lirism dureros, a fost perfect redata, expresiv, fie cu o miscare ampla a mainii, fie cu iuteala unei sageti scap