Vladimir SOROKIN
Der himmelblaue Speck (Slanina albastra ca cerul)
Dumont Verlag, Koln, 2000, 440 p., 24,80 euro
O data cu disparitia Uniunii Sovietice a incetat si dictatul cultural al partidului unic. Pentru scriitorii obligati, in trecut, sa urmeze doctrina realismului socialist, decretata in anii ’30 de Stalin, incepuse o noua era a libertatii de exprimare. Pentru multi autori consacrati oficial, trecerea la noi formule de exprimare insemna pierderea unor privilegii garantate si adaptarea la economia de piata. Mai ales scriitorii tineri, marginalizati in trecut, au reusit in scurta vreme sa se adapteze unor standarde literare noi si sa creeze o literatura eliberata de balastul ideologic.
Astfel, in noua literatura rusa, autorii au abordat subiecte tabuizate in trecut, ceea ce a stirnit reactii vehemente de respingere din partea scriitorilor traditionalisti. Tematizarea literara a sexualitatii, de pilda, este dezaprobata de scriitori ca Alexandr Soljenitin sau Valentin Rasputin, care pledeaza pentru o beletristica national-patriotica. In ultimii 10 ani s-au declansat polemici aprinse intre cosmopolitii occidentalizati si traditionalisti, care, pe alocuri, seamana cu dezbaterile similare de la sfirsitul secolului al XIX-lea. In acest context, s-a vorbit despre o „McDonald-izare“ a literaturii ruse, despre decadenta, pornografie si amoralitate. Reactiile agresive de repudiere a scrierilor semnate de autori nonconformisti, ca Vladimir Sorokin, sint percepute in Occident ca o „noua revolutie conservatoare“. Organizatia de tineret „Calea comuna“ s-a transformat in virful de lance al national-patriotilor puristi care sustin promovarea unei „literaturi ruse autentice“.
La inceputul acestui an, organizatia amintita, cunoscuta si sub denumirea „Tineretul lui Putin“, a organizat un adevarat autodafé, arzind in public scrierile unor autor
