Carol Ann DUFFY
The World’s Wife
London, Picador, 1999
Ar trebui sa existe doua recenzii la ultima antologie de poeme a lui Carol Ann Duffy, Nevasta lumii: una pentru „cunoscatori“, axata pe analiza continuitatii temei si a discontinuitatii tonului, si alta pentru cei inca nefamiliarizati cu opera ei, recenzie care i-ar prezenta poetica, exprimata cel mai bine prin acest volum. O receptare pozitiva a cartii e de asteptat de la ambele categorii de cititori.
In esenta, Nevasta lumii e o spirituala si exuberanta colectie de poeme despre femeile care au trait in umbra partenerilor lor, femei ce se cer reabilitate si recuperate prin prisma conceptului feminist herstory. Ele pot fi personaje biblice (Dalila, Regina Irod, Salomeea) sau mitologice (Medusa, Thetis), pot fi neveste reale (Frau Freud, Anne Hathaway) ori nevestele fictive ale unor barbati reali (dna Esop) sau chiar nevestele fictive ale unor barbati fictionali (dna Faust, dna Tiresias). Originea lor eclectica (Biblia, mitologia greaca, basmele, istoria, literatura, cultura pop) sugereaza ca ele au fost selectate intrucit reprezinta cultura (in sens larg) care ne modeleaza ideologia de fiecare zi, felul in care vedem lumea si premizele ascunse care sustin aceasta perspectiva. Totusi, afirmatia nu trebuie privita ca o explicatie exhaustiva a titlului colectiei. Sintagma „nevasta lumii“ e menita sa reveleze tema centrala a volumului, dar si sa camufleze un alt tip de poeme: cele in care protagonistul isi schimba sexul, devenind protagonista (Queen Kong, surorile Kray, sora geamana a lui Elvis); acestea sint un fel de „bonus tracks“ pe care Duffy i le rezerva cititorului.
Pare necesara – pentru cei nefamiliarizati cu poezia lui Duffy – o situare a acestui volum in peisajul literar al Regatului Unit. La o prima vedere, modelul pe care sint structurate aceste poeme pare usor de ide
