Omul, care de-a lungul vietii a castigat ce n-a vazut Parisul, si-a pierdut masinile, casele, conturile, drepturile de autor, tot. A ramas doar cu o cipilica pe cap si cu naiul dosit intr-o servieta.
Naistul spune ca fiscul i-a supradimensionat castigurile, ca a avut, e drept, succes cu carul, dar ca n-a vazut decat o mica parte din suma care i-a fost pusa in carca. Cu toate acestea, portareii inca-l mai cauta pentru un rest de vreo doua milioane de euro. Desi cu un roman, acest scenariu de cosmar nu este romanesc, ci francez. De inteles, francezii au inventat si ghilotina, iar lista datornicilor executati in ultimii cinci ani e mai lunga decat lista celor mai bogati o suta de romani publicata de revista Capital. E mai lunga pentru ca multi dintre acestia, aplicand principiul liberalilor interbelici, Prin noi insine, si-au facut averile in tarisoara noastra, unde fiscul se conduce dupa alte reguli. Spre deosebire de naistul care si-a risipit si geniul, si banii pe te miri unde, cei mai multi dintre miliardarii nostri si-au castigat averea din banii de cosnita ai romanilor si din geniul nostru de a trai intr-o tara unde se moare tot mai des de foame.
De ce sa ne mai mire ca, ironia sortii, Romania e tara cu cei mai multi miliardari pe cap de locuitor? Lista cu pricina se opreste la cei care au in conturi minimum zece milioane de dolari. Pragul saraciei pentru bogatii nostri. Dupa ei urmeaza pegra celor care au de la un milion la zece milioane de dolari, bani grei de transpiratie si de munca. Cei care au sub un milion nu vor avea niciodata privilegiul sa fie expusi in muzeul de ceara al celor mai economi romani. Ne putem da seama ce inseamna acestia numai gandindu-ne ca, daca si-ar fi primit banii de mita, adica patru milioane, expertul guvernamental Pavalache nici nu ar fi intrat pe lista. Ar mai fi trebuit sa falimenteze inca doua banci pentru
