Sa spunem de la inceput ca o expozitie care are ca miza nume mari ale artei europene – suprarealistii René Magritte, Paul Delvaux si Raoul Ubac, constructivistii Jo Delahaut si Jean Rets, informalul Henri Michaux si expresionistul Anto Carte, ba inca si una dintre scolile cele mai prolifice de fotografie, animata de Marissiaux, Lefrancq sau Grooteclaes – nu are nevoie de prea mare zarva mediatica pentru a umple pina la refuz salile Muzeului National de Arta al Romaniei, la ceasul vernisajului. Si, iata! – prezenta la Bucuresti a doua oara intr-un interval de mai putin de trei ani –, arta franco-valona a secolului XX cheama, provoaca, incita la reflectie, stirneste surprize sau perplexitati; pentru ca, intre titlul afisului, Arta valona in secolul XX (mai potrivit fiind titlul original, Un secol XX de arta in Valonia), si continutul expozitiei este o distanta. Aceasta ridica intrebari, suscita neintelegerea neavizatului in fata fenomenului artistic titrat, clasat si sistematizat, care ordoneaza arta moderna si contemporana mai curind in orientari, curente si grupari stilistice locale decit nationale sau regionale. Insusi Laurent Busine, directorul Muzeului de Arte Contemporane al Comunitatii franceze Valonia-Bruxelles, spunea recent: „Ma feresc de notiunea de arta valona, pentru ca ea se poate referi la principii exterioare lumii artistice“; iar Magritte, invitat cindva sa participe la o expozitie de „arta valona“, a raspuns ironic: „Grupurile de artisti valoni, fie ei si vegetarieni, tot nu m-ar interesa deloc“!
Intr-adevar, René Magritte si Paul Delvaux sint suprarealisti in compania lui Dali, De Chirico, André Breton si Paul Eluard, Henri Michaux e tasist alaturi de Hans Hartung, Jackson Pollock sau Pierre Soulages, iar Jo Delahaut e semnatar al manifestului spatialismului impreuna cu Lucio Fontana si Pol Bury. Ei sint si ramin totusi valoni, chiar daca au pa
