Paul FILIP
Bellu 2000 – monografie
Editura UMC, Bucuresti, 2000, 114 p., f.p.
Insemnatatea pe care o reprezinta o asemenea lucrare pentru istoriografia noastra moderna are o dubla semnificatie: temporalitatea asezata intr-o perspectiva istorica noua, a atemporalitatii, a impacarii cu sacrul si spatialitatea care se restrange, apropiind vecinatatea – atit de hulita de altfel – disparind barierele rasei, profesiunilor, constiintelor etc.
Cimitirul, totdeauna privit ca o altfel de lume si asezat mult in afara lumii vii, este de fapt redimensionarea propriilor noastre existente intr-o forma miniaturala care absoarbe ultimele gesturi, ginduri, dorinte.
Cimitirul Bellu aduna in spatiul sau restrins intreaga evolutie istorica a orasului Bucuresti; intreaga sa mostenire funerara este o succesiune de „amprente“ unde se regasesc – asemeni unor instantanee fotografice – gustul si rafinamentul ambiental specific perioadelor istorice si al colectivitatilor care le-au pus in miscare. In mod special, ele reprezinta o ultima semnificatie a unei existente incarcate de nobletea rangului, virstei sau profesiunii in exterior si de profunzimea trairilor ale caror neimpliniri apar adeseori intr-un scurt epitaf.
Istoria societatii bucurestene moderne din perspectiva atemporalitatii, a lumii „vesnice“, atit de diferita de ingustul cotidian mizer – ce apare intr-un izbitor contrast – este inedita in istoriografia noastra din ultimii ani.
Dincolo de valoarea istorica, arhitecturala, artistica sau antropologica, monumentul funerar este o ultima rezonanta a unei societati al carei specific se regaseste in toate accesoriile sale, de la epitaf la ornament. Adeseori, monumentul funerar este o reprezentare finala a personalitatii defunctului sau expresia ultimelor sale ginduri (mauzoleul Iulia Hasdeu, de exemplu).
Cimitirul, ca punct fin
