- Extern - nr. 222 / 12 Noiembrie, 2002 Printr-un ciudat (sau dirijat?) joc al intamplarilor vietii postdecembriste, un plic adresat subsemnatului, expediat din Paris, tocmai la 25 mai 1991, a reusit sa ajunga, in sfarsit, dupa mai multi ani intarziere, in mana destinatarului. Zacand intr-un colt al unui sertar uitat, impreuna cu alte cateva scrisori - una apartinand regretatului acad. dr. Liviu Popoviciu -, scoase la iveala acum, acestea constituie, azi, documente de o valoare deosebita, importante, mai ales, prin adevarurile tot mai actuale. Publicam, incepand cu numarul de azi al ziarului "Cuvantul liber" , pentru edificarea cititorilor nostri, scrisoarea, Grupului de lucru "Transilvania", intitulata "Evaluare asupra neorevizionismului ungar", de o uimitoare actualitate, prin cele petrecute din 1990 incoace.Astazi constatam ca o colaborare sincera cu Ungaria este numai o iluzie, deoarece cercuri influente din aceasta tara si emigratia ungara nu au renuntat nici o clipa la gandul reanexarii Transilvaniei. Trianon-ul, respectiv anul 1920, constituind momentul nasterii miscarii revizioniste ungare. Conducerea Romaniei din 1940, cu toate ca a cunoscut uneltirile intreprinse impotriva tarii, timorata si derutata sub imperiul evenimentelor, a recunoscut Dictatul de la Viena. Tratatul de pace de la Paris, din anul 1947, a readus Ungaria in limitele sale teritoriale. Ulterior, cei 30 de ani ai "kadarismului" au convins, din pacate, pe multi romani ca vecinii nostri s-au resemnat intre granitele lor etnice si ca nu-si mai aroga "dreptul istoric" asupra Transilvaniei. Anul 1990 a marcat o puternica renastere a revizionismului ungar. Miscarea neorevizionista maghiara se desfasoiara pe trei fronturi unite, bine coordonate intre ele: Ungaria, emigratia ungara si cercurile minoritare iredentiste din Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia si Uniunea Sovietica. Neorevizionism