Atentie, acrostih! Puteti chiar sa va limitati la citirea acrostihului, trecind mai departe sau parcurgind pe sarite versurile adiacente – avantaj de care n-aveti cum profita la filmele „epopeii cinematografice nationale“ initiate de beneficiarul acrostihului. Scuze, oricum, pentru absenta parantezelor cu Sic! – in lipsa lor imaginati-va din cind in cind risete din off:

„Multe vremi se-adun pe roata, pin-ce naste, pin-ce creste

El, voinicul din poveste,

Inima-ndelung intinsa-n strune, se nascuse cu cununa

Si din soare si din stele si din luna,

Haine nefiind sa-l imbrace, tort a tors din nepereche,

Spre a fi si cald si rece,

Numar nestiind la veghe cind prin vad cernut cu stele

Strecura visu-i prin gene.

Ea doar, blinda-i muma, i-a stiut de griji o vreme,

Trimitindu-l printre cumpeni la fintina cu tarie

Ochi sa-si spele din izvor cu apa vie;

Arme dindu-i tot din cele vechi din zestre,

Cal Balan cu seaua verde,

cu potcoave de arama si cu friul din naframa.

Greul pamintului s-a nascut din spuma vintului,

Hotarit lucru, nu e usor sa porti cu tine prin noapte comori.

Iarba verde, firul ierbii i-au venit in ajutor,

Oastea de viteji, strabuna, renascu din clar de luna,

Respirind prin „Domnul Tudor“ pagini din Istoria Romana!

Germinind si glas de slava intru glorii si-n a peliculei struna,

Harul sau prin vai desarte luminind departe-n noapte

I-au adus din Buftea lauri, cum si vint de cale lunga,

Umerii sai preluind cu demnitate vigoarea virtutii din fapte.

Bucuresti, 6 iunie 1990“

(Am scos tacit virgulele si cratimele dintre subiect si predicat, dintre predicat si complement direct.)

Cu toata dificultatea eventualei parcurgeri a textului versificat de mai sus, este lectura de referinta cea mai invioratoare p