Madalina DIACONU
Ontologia operei de arta in lumina principiului identitatii
Editura Crater, Bucuresti, 2001, 296 p., f.p.
„A este A“ reprezinta o metafora „a odihnei in sine a operei de arta“, eliberata de valorile istorice ale instruirii, ale placerii sau, de exemplu, ale formarii de convingeri; discutarea principiului identitatii pentru opera de arta inseamna in primul rind stabilirea unor precautii diacronice si evaluative, astfel incit o istorie a paradigmelor filozofice si una a celor estetice in lumina acestui principiu traseaza evolutia gindirii in primele doua capitole ale lucrarii academice a Madalinei Diaconu.
De la Parmenide si Aristotel pina la Hegel si Heidegger, sint punctate reperele mari ale interpretarii identitatii operei de arta, cu o nota constanta pe parcursul studiului pentru scoala filozofica romaneasca, ilustrata de Blaga sau Noica.
A chestiona avatarurile acestei premize de identitate reclama insa citeva precizari asupra statutului si asupra instrumentarului conceptual aferent trasaturilor si structurii operei de arta; incepind cu uneltele avangardiste ale hazardului, ale colajului si ale inconstientului, opera de arta va fi negata sistematic, pina cind arta va deveni un punct de vedere pe care doar artistul il poate decide. Ceea ce se numeste azi happening, cu anterioritatile realizate de Earthart sau Landart, isi are aici punctul teoretic de plecare. In acest moment, cartea Madalinei Diaconu se reafirma drept o teoretizare a artei contemporane, cumulata principiului identitatii.
Constructe personale de tip conceptual ilustreaza ordinea ideilor, atit in directia unor noi sensuri pe linga cele consacrate (pentru aura sau pentru anamorfoza operei de arta), cit si in evidentierea unor noi termeni, cum ar fi spiramenul operei de arta, in speta „calitatea artei de a fi punctul de comunicatie intr
