Nu avem elemente suficiente pentru a decide asupra "credinţei" sau "necredinţei" omului Tudor Arghezi", datele pe care le avem la îndemînă, opinează Nicolae Balotă, "fiind total nesigure, şi nimic nu ne garantează că vom dispune de altele mai sigure în viitor". Însă nu ne interesează raportul cu credinţa al omului, ci al poetului Arghezi, şi datele lui pot fi excerptate din creaţia sa. Imaginea lui Dumnezeu pe care o putem obţine din paginile argheziene, cu toate că fluctuantă, purtată prin derutante meandre, înclină spre desacralizare, spre o umanizare ironică, iremediabil depreciativă. Ştefan Melancu citează începutul tabletei 84, din Tablete din Ţara de Kuty, conturînd un Dumnezeu de-a dreptul luat peste picior: "Am discutat într-o zi - afirmă savantul, intermediat de Pitak, naratorul-martor al evenimentelor vizate în această bizară utopie - cu Dumnezeu, despre care se pretindea că e mai mare decît mine. Ce decepţie! Nu ştia lista urmaşilor lui Papură-Vodă şi nu auzise de Pleznilă. I-am făcut o lecţie pe care s-o pomenească. S-o fi jucat el cu alţii...". La fel, reaminteşte intenţia, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire, Unanian, de-a redacta un text sacrileg, Al Treilea Testament, în mijlocul căruia să se afle panorama unui Paradis profan ("un Rai Böcklin, pictural, artistic şi cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice ("Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri? Mă opreşte parcă noţiunea"), bizuit pe temele unei "romanţe" ("temele acestei romanţe de peste Biblie şi Apocalips"), ajungînd la concluzii ce n-au nimic comun cu sacrul, de ordin apăsat teluric: "Singurul lucru ce se poate vedea într-un individ: scheletul impersonal, uniforma esenţială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuţioasă, în termeni nu numai neprotocolari,