- Editorial - nr. 223 / 13 Noiembrie, 2002 N u ne vindem tara!" era un slogan, mai mult sau mai putin "electoral", mai mult sau mai putin eficient pentru realitatea economica a primilor ani postdecembristi, uitat, se pare, acum, chiar si de unii dintre cei care il lansasera. Machiavelic "lucrati" si scosi in afara staff-ului politic "incomozii", putini dintre "plimbaretii" ramasi - "cu sacii in caruta" acum - mai dau semne ca ar fi dispusi sa-si tulbure ... siesta si perspectiva perenitatii in fotoliile caldute si generos (ca sa folosim un eufemism!) remunerate, in care s-au cuibarit, departe de "lumea dezlantuita" a saraciei generale. Cum de la vorba pana la fapta e cale lunga, lasand "cainii" sa latre, ciocoiasii "caravanei" si-au vazut si isi vad, netulburati, de drum, ciupind, "pe ici, pe colo, prin partile esentiale" si strategice, tara, continuand sa o vanda, pe nimic pentru omul de rand, ba, mai mult, punand crosa la patina, fara nici o retinere, pana si statului roman. Ca este asa o demonstreaza, intre multe altele, si cazul proiectului firmei canadiene Gabriel Resources, de exploatare a aurului la Rosia Montana. Aurul Daciei Felix a atras, de milenii, privirile hraparete ale lumii. Romanii cuceritori - dupa cum spun marturiile vremii - au luat de aici 165 tone de aur si 1.500 tone de argint. Columna lui Traian, din Roma, a fost ridicata tocmai in amintirea acestei victorii extraordinare. Alti "romani" jinduiesc si astazi la muntii nostri, desi, deocamdata, aproape inexistente sunt profiturile pentru statul roman, care mentine exploatarea in subteran doar pentru a da o paine locuitorilor din Rosia Montana. Cum totul are un sfarsit, si filonul de aur s-a terminat. Pentru a smulge pamantului si ultimul firicel stralucitor, exploatarea la suprafata (cu cianuri), "intinerind" industria de resort, pare singura solutie. Asa ca, in tandem cu fosta guvernare, care