Un interviu

În CONVORBIRI LITERARE nr. 9 citim un foarte interesant interviu acordat d-lui Cassian Maria Spiridon de către dl Sorin Alexandrescu. Interviul are un punct de plecare aniversar (în august, criticul şi eseistul împlinise 65 de ani), dar depăşeşte cu mult circumstanţa, ridicînd o sumă de probleme de interes general asupra cărora autorul face observaţii demne de a fi reţinute. Prima se referă la cartea din 1969 despre Faulkner. Descoperirea lui Faulkner, ne spune azi dl Alexandrescu, s-a datorat în parte unei anumite fascinaţii faţă de "organicitatea străveche a unei literaturi gen Sadoveanu", comparabilă cu "organicitatea extraordinară a tuturor culturilor din Yoknapatawpha". Scrie dl Alexandrescu: "Admiraţia estetică pentru o lume simultan superbă şi necunoscută s-a grefat pe descoperirea, cam în aceiaşi ani, a structuralismului (mai ales francez); am simţit brusc că aveam la dispoziţie în acelaşi timp o lume exotic organică şi o metodă exotic modernă [...] Privind în urmă, cred că însuşi cuplajul lor exprima ceea ce eu atunci nu vedeam limpede şi anume "plutirea" mea [...] între o lume care nu mai era a mea (organicitatea rurală românească) şi o lume care nu era încă a mea (modernitatea occidentală)". Astăzi dl Alexandrescu îşi declară convingerea că nu se poate aplica o hermeneutică post-modernă la o lume tradiţională. O a doua problemă se referă la "preţul" Unirii din 1918 ce a trebuit plătit de generaţia interbelică de oameni politici. E în fapt reluarea unei teme din Paradoxul român. "Ar fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită, că ar fi putut corecta o anumită "cecitate politică" a elitei, datorită căreia ea a văzut dificultăţile unificării ca un reziduu temporar al Unirii, nu ca o problemă de sine stătătoare pe termen mediu şi lung". Pe termen mediu, greşeala de abordare a condus la centralizare