- Cultural - nr. 225 / 16 Noiembrie, 2002 M-ascund sub umbrela de crizanteme si-aud picuri de Rapsodii din Tara lui Toparceanu curgand pe la streasina casei imbulzindu-se sa prinda ultima cursa de "fara viza-tur-retur" _ tarile calde, apoi, in vesmant de padure, colind pamantul la apusul soarelui intr-o gutuie, ascultand rotile carutelor in tulburatoarea mesa a stiuletilor doborati de greutatea bobului prins in dulcea mamaliga. Prind in infinitul maturat al frunzelor imagini din Pirinei, Alpi si Apuseni, masuri de Vivaldi si lumini de Renoir, iar dupa Baba, invat ariile spatiale de brazda si lan si iarasi aripa de tarca, pe cand in parc, pierdut dintr-un vers de Minulescu, tot ploua de trei ori pe saptamana, langa castanul ce gandeste case lacustre. Scot morcovii si patrunjeii din gradina si ma socot armurier al armatelor ascunse-n puterea pamantului, asteptand ca la un semn de frunza de nuc sa-mi prind in par, fluier de vant alb si s-ascund in buzunarele camarii, ardei rasuciti in razboiul cu cel iute si gras, pornind… borcaniada pe rafturi, masuri, comenzi, gusturi, funii rasucite-n ceapa si usturoi. Caut printre: ploi, guturai, must in cani de pamant, sonete si menuete si gasesc chei de bemoli si frunze ca sa tai merele-n forme zimtate de Sf. Mihai, pe cand, pe umerase, hainele se strang in promisiuni de moda si parfum de tamaioasa, iar gheunoaia da retete compensate, padurii bolnave de toamna aurie, freamat de ceturi si iubiri tarzii de inflorite ramuri. E brumar si lumea-si da in petec si bobi: sa-nceapa au sa nu-nceapa razboiul? Sa se rostogoleasca Pamantul in limbi de foc au sa se-auda crestinesti indemnuri. Greu de ales ca e ceata cu ochelari de cal si omu-si baga degetu-n ochi sa vada ce n-are a vedea ca nu e. Da, ce e de nu e? Astept in asteptarea gandului iesit din ceata primei iubiri, sa ninga inca o data cu frunze si-apoi, dintr-o diurna, Zeus s