Marinica la patrat. Mult iubita redactie,. Sunt sase ani de cand va citesc numar de numar frumoasa si interesanta revista si va spun din tot sufletul ca sunt indragostita de "Formula As". Pentru mine a rata un numar al revistei este o tragedie. Citesc cu interes toate rubricile, dar, fiind o mare iu...
Marinica la patrat
Mult iubita redactie,
Sunt sase ani de cand va citesc numar de numar frumoasa si interesanta revista si va spun din tot sufletul ca sunt indragostita de "Formula As". Pentru mine a rata un numar al revistei este o tragedie. Citesc cu interes toate rubricile, dar, fiind o mare iubitoare si protectoare inversunata a animalelor, ma atrage in mod special rubrica "Din lumea necuvantatoarelor".
Ati avut o idee excelenta de a infiinta aceasta rubrica, pentru ca ne-ati dat si noua, cititorilor vostri fideli, posibilitatea de a contribui (intr-un fel) la trezirea constiintei si "imblanzirea" tuturor celor care se cred oameni. Sufletul mi-e plin de amintiri frumoase sau dureroase pe care le-am trait alaturi de animale. Asta m-a si indemnat sa astern pe hartie o modesta poveste cu doi fazani.
Soarele sta sa apuna. Aerul mai pastreaza inca fierbinteala unei zile caniculare de iulie. Prin vazduh pluteste un miros dulce, de galbene flori de sanziene. Pe retina ochiului meu se intipareste galbenul solar al florilor. Si amintirile se declanseaza.
Fazanul. Cu toate ca aceasta pasare este din ce in ce mai rar de intalnit aici, in campia Baraganului, mai vezi din cand in cand prin lanuri de grau sau de orz o fazanita tupilata cu puii ei sau un fazan singuratic.
Cu ani in urma, revenind acasa de la serviciu, tatal meu a gasit pe marginea soselei o splendoare de fazan cu aripa rupta. L-a luat cu grija si l-a varat in san. Pe vremea aceea, daca te vedea cineva ca ai prins un fazan, erai pasibil de puscarie. Asa ca fazanul a
