Mioritice. Oile au fost, sunt si vor fi, dupa cum se pare, multa vreme de acum incolo personaje de seama pe scena vietii romanilor. Poate si pentru ca vor, prin blandetea lor, sa ne arate cat ne-am inrait. Sunt ani de cand gura nu le tace, iarba nu le place. Ele incearca, precum gastele Capitoliului...
Mioritice
Oile au fost, sunt si vor fi, dupa cum se pare, multa vreme de acum incolo personaje de seama pe scena vietii romanilor. Poate si pentru ca vor, prin blandetea lor, sa ne arate cat ne-am inrait. Sunt ani de cand gura nu le tace, iarba nu le place. Ele incearca, precum gastele Capitoliului, sa ne scoata din amorteala. La urma urmei, resemnarea si vegetarea mioritica de la cioban ni se trag, nu de la miorita. Tot de la cioban ni se trag si altele.
Dar, cat sunt ele de laie, bucalaie, mioritele i-au luat mintile lui nea Ion Stan din Fundesti. De-a lungul multor generatii, mirosul de zer si branza persista in familia Stan din negura istoriei. In ultimul veac, nu e barbat din familie care sa nu fi stat pe-un picior de plai, pe gura de rai, cantand la frunza in timp ce oile isi fac siesta. Cu timpul, ai lui Stan au ajuns o institutie. Numai Ion a strabatut cararile vietii pana la varsta maturitatii mioritice, fara a avea nici oile si nici stana lui. Om bland, recunoscut peste sapte vai si sapte dealuri drept bunatatea personificata, Ion devenea mai fioros decat mielul turbat cand venea vorba despre turma de familie. Canta el despre stana, vale, manz, viezure, barza, brazda, dar canta degeaba. Oier era doar cu numele. Pe scurt, din punct de vedere mioritic era un impostor. Taica-sau, batran ca o balada, conducea stana familiei cu mana de fier. Chiar cu doua maini de fier. Cu una tinea capastrul magarilor si cu alta - poarta de la strunga oilor. Peste el nimeni nu trecea. Pentru ca sangele apa nu se face, Ion fiul s-a gandit sa-i faca de p