- Cultural - nr. 226 / 18 Noiembrie, 2002 E de notorietate faptul ca Zidul Berlinului si tot ce era la rasarit de el a descurajat, la modul cel mai serios, ceea ce Vestul cunostea sub numele de "societate civila". Democratia liberala a permis cetatenilor sa se asocieze dupa cum au vrut si sa lupte pentru diverse cauze rezonabile, general acceptate si sprijinite de publicul larg. Iar si iar "Ungaria Mare" Nu putem face referire la acest fenomen fara a aminti aici cazul vecinilor unguri care, in mai putin de un deceniu, au clonat legiuni intregi de asociatii, fundatii si organizatii maghiare, avand siglele, stampilele si fanioanele pline de "Ungarii Mari" si sloganuri "antiTrianon". O alta manie care i-a lovit pe fondatorii respectivelor organizatii este aceea de a le atribui, la gramada, caracter care mai de care mai "international", "mondial" si "european", adjective care apar, invariabil, in titulatura oficiala a ONG-urilor respective. Daca ar fi numai asta si tot ar trebui sa ne dam seama imediat ca organismele in cauza se bat pe baricadele societatii civile pentru mondializarea "problemei maghiare" si pentru "internationalizarea nedreptatilor indurate de Ungaria dupa momentul Trianon", dar cand raspandirea acestora ne plimba prin geografia mai multor tari europene, ba chiar si prin America de Nord, atunci nu mai ramane nici un dubiu cu privire la nobilele idealuri de afirmare in toate limbile pamantului si pe toate meridianele a dorintelor obsesive ale unor maghiari care adorm cu icoana Ungariei Mari sub perna si cu gandul la Ardeal. Mediatizarea unor manifestari entuziaste in sprijinul acestor idei a facut, de exemplu, ca toata lumea sa auda de Comitetul "International" pentru Transilvania, organizatie cantonata in austera Austrie si condusa de celebra avocata Eva Maria Barki. Respectiva a fost scoasa cu alai din Romania acum cativa ani dupa un turneu fulmin