Olga TOKARCZUK

Straveacul si alte vremi

Traducere si postfata de Olga ZAICIK, Editura Polirom, Colectia „A treia Europa“, Iasi, 2002, 288 p., f.p.

In Colectia „A treia Europa“ a Editurii Polirom a aparut de curind al doilea roman tradus in romaneste al tinerei prozatoare poloneze Olga Tokarczuk, Straveacul si alte vremi. Apartinind unui val de scriitori pentru care experimentul a pierdut teren in favoarea fictiunii, autoarea a publicat cinci carti, a fost tradusa in mai multe limbi de circulatie, a cistigat premii literare importante – atit in tara de origine, cit si in strainatate –, a dobindit o faima cu care putini scriitori care n-au implinit inca 40 de ani se pot lauda. Absolventa de psihologie si pasionata de stiinte oculte si filozofie, prozatoarea, contrar asteptarilor pe care le induce tipul acesta de background, dezvolta un epic de o simplitate dezarmanta, in care pare a nu conta decit povestea si nu subtilitatile lingvistice sau cele culturale. Cu toate acestea, atit in Straveacul..., cit si in Calatoria oamenilor Cartii – primul ei volum tradus in romaneste –, in straturile tesaturii narative se ascund conglomerate de gindire metafizica, teorii mistico-filozofice esentializate la maximum, desfoliate de formele abstracte din nevoia de a le face accesibile pina si celui mai putin instruit cititor.

Straveacul si alte vremi – titlu poetic, cu un usor aer vetust – este o constructie multistratificata unde dominante sint doua nivele strins legate: cel al realitatii, in care aproape 80 de ani de istorie sint decupati din destinele locuitorilor unui singur sat, si cel al lumii de deasupra, mitica, de descendenta crestina, guvernata de Dumnezeu, de ingeri si de Maica Domnului. Topografia Straveacului este amanuntit descrisa inca din primul capitol, particularitatea lui fiind aceea ca „este un loc asezat in mijlocul univ