Simtind cum o musca nepoftita ii gidila pe caciula dintr-o data incomoda a istoriei, polonezii au mormait, fara prea multa convingere, o declaratie de solidaritate cu fratii slavi de la granita de sud. Izolarea Ungariei in cadrul „exemplarei“ aliante central-europene parea iminenta. Relatiile de strinsa colaborare si nedezmintita prietenie dintre „cei patru privilegiati“ riscau sa se transforme rapid intr-o scurta si glorioasa legenda. Meciar-ii central si est-europeni s-au trezit instantaneu la viata, si-au sincronizat latraturile si au trecut la atacul concentric de rigoare. S-au anulat conferinte, simpozioane, vernisaje, chiar si intilniri la nivel inalt. „Triagonala“ initiala, devenita patrulater prin divizarea fostei Cehoslovacii, ameninta sa se transforme intr-un biet segment neterminat de curba asincrona, schiopatind intr-un colt si ceva (avind in vedere atitudinea inconsecventa a Poloniei).

Alarmati de perspectiva aparitiei unor tensiuni nedorite intre cei mai proaspeti aliati ai lor, shogun-ii din NATO au pus miinile pe telefoane si i-au sfatuit parinteste pe „cadeti“ sa-si inghesuie creierii infierbintati la loc sub chipiu. Cum rugamintile de sus nu pot fi refuzate, reinnodatul Vysehrad a avut parte din nou de complimente de circumstanta, diplomatice stringeri de mina, zimbete de ochii presei si asigurari gratuite de OK. S-a scandat convingator (chiar daca printre dinti), intr-o simpatica engleza de salon central-european, „vi meic frends aghen“ si, ceea ce este important, au fost „mintuite“ aparentele si recuperate in mod real relatiile din afara sferei politicului. Artistii, oamenii de cultura sau de stiinta, jurnalistii, investitorii, intreprinzatorii, chiar si simplii turisti gasesc mult mai repede un limbaj comun decit blazatii buhaiti din fotoliile guvernamentale sau parlamentare. Drept consecinta pozitiva de interes imediat pentru noi,