Filmul lui Pavel Braila, Shoes for Europe, vorbeste mai mult despre „relatiile speciale“ – o sintagma care se pare ca a facut deja cariera – dintre Republica Moldova si Romania decit orice alt reportaj pe aceasta tema. In contextul evenimentului pentru care a fost conceput, Documenta XI, lucrarea video a evidentiat perspectiva unui autor care nu-si asuma destinul schizoid al basarabenilor, ci doar expune situatia oamenilor de aici (perspectiva off). Pozitia adoptata de el este cea a unui reporter investit sa informeze (si nu sa creeze inca o opinie). Prezinta doar un fapt social, prin care semnaleaza ca in aceasta zona a sud-est-ului Europei obiectivul democratiei nu este atins. Tocmai de aceea, filmul Shoes for Europe a fost expus in cadrul Platformei 1 a festivalului, numita Democracy Unrealized.
Shoes for Europe, de numai 26 de minute, reuseste sa ofere multe detalii despre realitatea postsovietica a Republicii Moldova, enuntind multe dintre nebuloasele prin care aceasta tara „o face pe interesanta“ si-i pune pe drum pe raportorii europeni insarcinati sa-i „clarifice situatia“.
Filmul descrie procesul de schimbare a ecartamentului rotilor de la vama Ungheni. Cele trei etape surprind momentul rupturii, cel al suspendarii, precum si cel al redefinirii sau „reinventarii“ identitatii basarabeanului. Vama de la Ungheni este o zona de trecere care ne previne ca nu se poate pleca oricum in Europa. Pentru a avea acces la acest spatiu este nevoie, in primul rind, de un anume „cod de comunicare“. Si, asa cum spunea cindva Cehov ca „teatrul incepe cu garderoba“, asa putem spune si noi ca pentru basarabeni, Europa incepe o data cu schimbarea ecartamentului rotilor de la Vama Ungheni.
Lucrarea lui Pavel Braila ilustreaza tema centrului si a frontierelor, in contextul mai larg al disputei dintre centru si periferie. Dar ea are, de asemenea, in vizor si
