Sergiu SINGER
Lavanda si usturoi sau murmurul caselor…
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002, 144 p., f.p.
„Traim intr-un oras pe care nu-l intelegem si de aceea nu-l stim ingriji“ – cu aceste cuvinte isi incepea Nicolae Iorga cartea sa despre Istoria Bucurestilor, publicata in 1939, in paginile careia, la capatul unor investigatii indelungi prin arhive si documente de epoca, prinde contur „fiinta materiala si morala“ a orasului intemeiat de pastorul Bucur.
Fara sa-si propuna nici o clipa sa „imprumute“ metoda istoricului, Sergiu Singer, arhitect si scenograf, ne ofera o carte-obiect de o nesperata frumusete, izvorita din nostalgie, din infinita dragoste si din nevoia de a recupera farmecul discret al Bucurestiului de odinioara. Tulburatoare prin alcatuirea ei inedita si, tocmai de aceea, greu de incadrat intr-o tipologie literara anume, Lavanda si usturoi „nu este o carte biografica, nu este nici o carte de istorie a arhitecturii, nici o carte de bucate si nu are nici pretentii beletristice“, dupa cum ne avertizeaza de la bun inceput autorul. Fiind cite putin din toate acestea la un loc si avind ca scop declarat „incercarea de a reaminti unora, care au trait timpurile acelea, si de a sugera altora, care n-au trait atunci, parfumul unei anumite perioade ce a durat pina la schimbarile brutale din cele doua decenii de la mijlocul secolului XX“, cartea lui Sergiu Singer reconstituie, partial, istoria subiectiva a unui oras fabulos, situat deopotriva in spatiul real si in cel al memoriei afective. La acest regal editorial contribuie, in egala masura, povestirile si imaginile care, departe de a avea doar rolul unor ilustratii neutre, fac parte integranta din text, provocindu-l si conditionindu-l.
Autorul reuseste performanta rara de a construi o carte despre care se poate spune, parafrazindu-l pe Cézanne, ca poart
