Ismail KADARE
Slujbasul de la palatul viselor
Editura Junimea, Iasi, 2000, 176 p., f.p.
Romanul scriitorului albanez Ismail Kadare aprofundeaza una dintre cele mai misterioase mitologii ale spatiului balcanic: visul si tendinta de a guverna cu ajutorul lui. Daca a existat sau nu fabuloasa institutie otomana Tabir Sarai (Palatul Viselor) legata de la infiintare de familia albaneza a lui Qyprilliu este mai putin relevant fata de persistenta unor cutume balcanice si turanice privind interpretarea viselor. Infiintarea unei institutii cu caracter secret, pe care ajungeai sa o cunosti nu pe baza recomandarilor celor din exterior, caci „nerecomandarea este unul dintre criteriile de baza la Tabir Sarai. Puterea lui sta tocmai in faptul ca nu se implica in conflictele dintre clanuri si ca intrigile politice nu-l ating“ (p. 15).
In politica Tabir Saraiului, „nu visele unuia sau altuia dintre oameni, care, dintr-un motiv sau altul, se declara niste privilegiati ai soartei s…t, ci Visul Total, adica visele tuturor supusilor, fara exceptie, si-a propus sa analizeze si sa sintetizeze Palatul Viselor, creat la initiativa directa a sultanului suveran“ (p. 16).
Imperiul otoman preluase in granitele sale intregul univers bizantin alaturi de arhaice obiceiuri legate de interpretarea viselor. Aceasta mostenire a fost se pare preluata si ordonata in folosul noului mecanism politic.
In arhiva palatului se aflau dosarele a sute de mii de vise inregistrate si catalogate pe criterii interesante: capitolul „popoare agitate“; visele „popoarelor calme“; „visele primei scalvii“, pentru a le deosebi de cele de mai tirziu, din epoca sclaviei clasice“; apoi vise masculine, feminine, erotice. Toate insumau evenimente premonitorii: „crize economice, devalorizari de moneda, rente de mosii, banci, falimente, toate sint adunate aici. Si comploturi