Am primit la redacţie revista Limbă şi literatură (I-II/2002) editată de Societatea de Ştiinţe Filologice din România. Simpla parcurgere a sumarului este suficientă pentru a trezi interesul celor pasionaţi de lingvistică, folclor, critică şi istorie literară. Orientarea printre ultimele apariţii din cadrul peisajului cultural autohton este asigurată de o bogată rubrică de recenzii şi note.
Se impune atenţiei un articol semnat de profesorul Paul Cornea, Traducerea ca formă a interpretării. Erudiţia şi stilul plăcut introduc cititorul neavizat într-un domeniu pe cât de dificil, pe atât de cuprinzător, dar satisfac în acelaşi timp şi dorinţele de perfecţionare ale celor deja cunoscători. Sensul cel mai des întâlnit al actului traducerii este cel inter-lingvistic (traducerea propriu-zisă), însă autorul mai deschide perspectivele intralingvistice (parafraza, amplificarea, rezumatul) şi inter-semiotice (recitarea, execuţia - dirijatul, interpretarea muzicală, regia de teatru sau film, coregrafia). În finalul articolului, după trecerea în revistă a celor mai importante teorii moderne asupra traducerii (Roman Jakobson, George Steiner, Willard van Orman Quine, Walter Benjamin, Hans-Georg Gadamer etc.) autorul pledează pentru "comparaţia cu originalul, întrucât criteriul "fidelităţii" (incluzând semnificaţia şi expresia) oferă şansa unei aprecieri echilibrate."
Se mai pot remarca prima parte a studiului Conversaţia poetică simbolistă şi temele erosului, semnat de Călin Teutişan şi articolul O punere în scenă a plăcerii lecturii - Dansul cu povestea - de Alina Pamfil. Acesta din urmă este un eseu - cam didactic - centrat pe temele receptării şi are ca punct de plecare volumul Declaraţie de iubire (Gabriel Liiceanu), mai exact, ultimul capitol, Dans cu o carte. Analizele pe text ne propun prin Al. Tudorică poezia Biografie de Lucian Blaga şi pri