Într-o zi, prin vară, Sergiu Adam m-a anunţat că a devenit director onorific la Ateneu. M-a trecut o presimţire rea. L-am întrebat dacă la Bacău - oraş cu oameni politicoşi - aşa se cheamă tragerea pe dreapta. Vorbeam la telefon. Nici el nu ştia prea bine cu mera cu directoratul lui onorific, dar, om senin, trecut prin multicele în viaţă, Sergiu are o intuiţie care nu-l prea înşeală. Mi-a reproşat cumsecade că mă gîndesc la rele şi m-a anunţat că noua directoare a revistei e Carmen. Apoi, pe neprevenite - în contul unei vechi prietenii - zice: "Ia vorbeşte cu ea!" Era Carmen Mihalache, cronicarul dramatic al revistei, pe care n-am mai văzut-o de vreo zece ani - poate mai bine - aceeaşi voce, acelaşi ton calm zîmbitor de camaraderie feminină din timpuri mai îndepărtate. Asta a fost pentru mine tranziţia la Ateneu, cu Sergiu Adam pe post de maestru de ceremonii. Am o rubrică de sport la această revistă - nu mai pot după ea! -, dar şi dacă n-aş avea-o, tot m-ar lega de Ateneu cîteva întîmplări din viaţă. Prima, poate cea mai importantă, s-a întîmplat în 1981.

Ia nevastă-mea a doua repartiţie, adică ne uitam amîndoi pe hartă unde s-o ia, doctoriţă stagiară. Scosese în acel an Ministerul Sănătăţii la concurs nişte locuri prin dispensare comunale, în toată ţara, dar numai prin judeţele mai aproape de Bucureşti nu. Cine a avut de-a face cu acel soi de repartiţii îşi aminteşte că principiul de lucru era eliminarea treptată. Unde sînteţi, voi, frumoase vremuri ale Ceauşismului după care plîng atîţia dintre contemporanii mei?! Unde e bucuria de a-ţi vedea destinul jucat la barbut de Tovarăşa şi de protejatele ei? Şi unde e uriaşa satisfacţie de a-ţi încerca trăinicia căsniciei, trezindu-te că-ţi pleacă nevasta în lume şi nu ştie încotro s-o ia. Mulţi şi-au urît ţara din cauza acestor repartiţii. Şi cîţi medici şi profesori de mîna întîi n-au ajuns al