În temeiul principiului audiatur et altera pars şi al dreptului la replică, vă rog să publicaţi rîndurile de mai jos.
Am propus Legea privind folosirea limbii române... în noiembrie 1997. A fost publicată, atunci, în 8 cotidiane centrale, cu comentarii favorabile. Anul trecut a primit votul pozitiv al Senatului, iar anul acesta, în octombrie, pe cel, de asemenea pozitiv, al Camerei Deputaţilor. După votul din Cameră, din diferite surse s-a declanşat o campanie furibundă de contestare a legii, campanie care continuă şi azi şi în care reaua-credinţă sau, în cel mai bun caz, ignorarea textului legislativ, joacă un rol predominant. I s-au atribuit acestei legi intenţii pe care nu le are şi aberaţii pe care nu le conţine.
Nici editorialul d-lui Nicolae Manolescu nu este scutit de asemenea alunecări din graniţele adevărului.
"Legea introduce ideea de protecţionism care vine în contradicţie cu însăşi evoluţia limbii". îl invit pe reputatul critic să intre pe Internet, cu motorul de căutare Google, de pildă, şi va găsi zeci de site-uri intitulate chiar Protecţia limbii, cu conţinut fie legislativ, fie ştiinţific (lingvistic), fie administrativ. îl invit, de asemenea, să citească (sau să recitească) studiul eminentului specialist Stelian Dumistrăcel Textul jurnalistic: un teren experimental de ambiguitate (în vol. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării, editat de Academia Română, Inst. de Filologie Română "A.Philippide", volum îngrijit de O.Ichim şi Fl.-T. Olariu, Ed. Trinitas, Iaşi, 2002, pp. 135-150) sau capitolul Pulbere de false diamante. Invazia brutală de termeni străini din vol. Stratageme comunicaţionale şi manipularea, al nu mai puţin eminentei specialiste Tatiana Slama-Cazacu, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, pp.123-152).
"O limbă nu se protejează prin lege, ci se cultivă prin şcoală
