Constantin Ţoiu s-a născut la 19 iulie 1923 la Urziceni, ca fiu al comerciantului Toma Ţoiu şi al soţiei acestuia Eugenia Ţoiu (înainte de căsătorie, Joans). Locul naşterii şi copilăriei - o aşezare vag citadinizată, pierdută în întinderea câmpiei - contribuie (nu atât de evident însă ca în cazul lui Ştefan Bănulescu) la formarea sa.

După terminarea şcolii primare în oraşul natal, urmează liceul ("Meşota") la Braşov, unde are prilejul să descopere un nou stil de viaţă, specific oraşelor transilvănene cu tradiţie. Face armata la şcoala de aviaţie militară din Buzău, în plin război, 1941-1942, dar nu ajunge pe front. între 1942-1946 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Are profesori iluştri ca Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, Mircea Florian.

Debutul său în viaţă coincide - în mod nefericit - cu instaurarea comunismului în România. Tot ceea ce a învăţat în deplină libertate devine inaplicabil în noile condiţii. Lucrează la diverse edituri (Editura PMR, în perioada 1948-1949, Editura de Stat, între 1950-1952, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, din 1952 până în 1956) şi observă modul grotesc în care se simulează în instituţiile comuniste actul culturii. (Această experienţă va fi valorificată, cu artă, cu o detaşare dobândită prin trecerea timpului, în romanul Galeria cu viţă sălbatică, din 1976.) Ca să-şi folosească totuşi competenţa de filolog, "stilizează" (este un cuvânt la modă în epocă) zeci de traduceri din scriitori străini. în felul acesta face şi exerciţii stilistice, care îi vor rafina propriul scris.

Debutează cu o povestire în Gazeta literară, în 1958. Prima sa carte, romanul Moartea în pădure, 1965, este în mare măsură "realist-socialistă", dar şi ştearsă, inexpresivă, astfel încât trece (din fericire) neobservată. Nici volumul de nuvele Duminica