Lucian POSTU
Barometru
Coliva de 11 septembrie
Cinic vorbind, cred ca cea mai potrivita concluzie dupa decizia de la Praga ar putea fi sintetizata in trei cuvinte, curat francofone: "Ossama, merci beaucoup!".
Cam asta e, din pacate, adevarul gol, adevar pe care destui romani l-au mirosit dupa 11 septembrie 2001. Ne place, nu ne place, dar trebuie s-o recunoastem: daca Bin Laden nu s-ar fi electrocutat cu ideea de a omori cateva mii de americani, in inima New York-ului, e greu de crezut ca Unchiul Sam ne-ar mai fi iubit acum atat de tare.
Trist, dar adevarat: "extinderea robusta a NATO" are ingropate in fundatie doua cutii. Una e mica si ticaitoare, ca o bomba cu ceas pe care scrie "terorism islamic". Cealalta e mare cat un bloc, si are inauntru oasele si scrumul miilor de morti peste care s-au prabusit "gemenii" World Trade Center din New York.
Asta e. Vom trai cativa ani buni din coliva lui 11 septembrie 2001, fie ca vom recunoaste sau nu faptul ca, in cazul nostru, napasta domnilor a adus bucuria sarmanilor. Chiar daca primul ministru, oricare ar fi fost el, s-ar fi transformat in Superman, chiar daca insusi Mos Craciun ar fi ajuns presedintele Americii, si tot n-am fi fost siguri de invitarea noastra in ograda lumii civilizate.
Joi, in Piata Unirii, mitingul spontan organizat de Prefectura ne-a aratat cat de aproape au ramas unii de vremurile cand eram scosi "cu scoala" sau "cu intreprinderea", ca sa scandam lozinci despre "pace si progres/ Ceausescu reales": elevi si salariati veniti "benevol", la sugestia ferma a profesorilor sau sefilor; steaguri impartite pe baza de tabel; notabilitati despartite cu grilaj metalic de "masele largi, populare"; masinile jandarmilor si pompierilor parcate la doi pasi; imnul Romaniei cantat in ritm de hora de fanfara de la Cozmesti. Si, colac peste pupaza, un
