- Social - nr. 232 / 26 Noiembrie, 2002 Absolventa a facultatii de Filosofie din Cluj-Napoca, promotia 1964, Erica Alecu si-a facut din pictura nu un loc al refugiului, ci unul al regasirii. O a doua natura. Desi picteaza din tinerete, confruntarea cu publicul nu depaseste un deceniu, interval in care a avut douasprezece "personale", ultima, cea de la Galeria "Unirea", punand punct unei etape care este deopotriva sfarsit si inceput. Cele peste douazeci de lucrari expuse, peisaje si naturi statice, dau masura unui talent care, daca ar fi fost exploatat, ar fi putut deveni performant. Oricum, ceea ce a realizat Erica Alecu in pictura, ca "amator", este mai mult decat stimabil. In Invitatia la vernisajul expozitiei sale, Erica Alecu face si o "invitatie la bucuria culorii": "Pentru mine a simti poezia lucrurilor, farmecul, frumusetea unui colt de natura, incantarea in fata unui peisaj, a exprima o idee, un sentiment cu ajutorul imaginilor, al culorii este o mare bucurie. Prin lucrarile mele, am incercat sa incorporez in imaginea plastica fragmente ale realului, pastrate in memoria privirii, in memoria trairilor, comunicand mesajul afectiv, intr-un spatiu sensibil, cu o atmosfera specifica toamnei, care sa inspire potentarea senzatiei de echilibru al aspiratiei catre durabil, in care se contopeste nostalgia cu bucuria vietii. Compozitia si culoarea specifica anotimpului razbate cu o forta proprie, in amintirile intens colorate ale zilelor de toamna aurie. Culoarea devine reper al privirii, mijloc material de a eterniza fenomenele repetabile dar niciodata identice, ca instrument magic de a intoarce timpul printre filtrele memoriei. Imaginile culese din traire tind sa transmita privelistea, dar si spatiul spiritual transpus in valorile afective si estetice ale frumosului, ale nostalgiei, dar si ale sperantei... Paleta de culori a toamnei de la galben, ocru, rosu, ru