Acum, cand suntem in NATO, nu putem contesta ca e ceva adevarat in remarca, nu lipsita de cinism, a fostului presedinte israelian. Intr-adevar, pentru prima data in istoria sa, Romania nu are inamici exteriori, nici printre vecini, nici mai indepartati. Nu dorim sa-i invadam pe altii si nici altii nu au planuri anexioniste in ceea ce ne priveste. Rusia nu mai reprezinta un pericol, numai nebunii mai cred ca Ungaria "vrea sa ia Ardealul", Bulgaria nu conteaza, cu Serbia suntem prieteni, cu Moldova - "frati", Ucraina e acra, dar nu ne vom razboi cu ea pentru Insula Serpilor. Pe vremuri era altfel: cand am intrat in Antanta, voiam Ardealul si doream sa neutralizam planurile Rusiei, cand am intrat in Axa sau in Pactul de la Varsovia n-am prea avut de ales. Dar ca sa intram de buna voie intr-o alianta fara a avea de fapt inamici, iata ceva cu totul neobisnuit!
In schimb, cum razboiul impotriva terorismului dirijat de Statele Unite se intensifica, riscam sa capatam inamici in calitate de aliati formali ai acestora. In orice caz, deja am trimis trupe, departe, in Bosnia sau in Afganistan si vom participa la proiectata forta de reactie rapida a NATO. Inca nu stim daca autorul bombei de la Liceul "Jean Monnet" e un dezechilibrat sau a fost vorba despre un "mic" avertisment din partea terorismului international. Nu poti sta in aceeasi barca cu "Marele Satan" care sunt Statele Unite pentru musulmanii fundamentalisti si sa fii considerat neutru. Fireste, daca poporul roman ar fi convins ca participarea romaneasca la actiuni de politie internationala e o datorie pentru orice stat responsabil, inca ar fi bine. Dar sondajele arata ca, desi tot romanul s-a vrut in NATO, numai 20% sunt in favoarea unei participari romanesti in cazul unui razboi impotriva Irakului. Si sa nu uitam de "serbomania" din 1999, cand majoritatea romanilor respingeau bombardarea Serbiei, dar voiau
