Ion Negoitescu
Ion Negoitescu, unul dintre cei mai apreciati critici romani din perioada postbelica, a avut o viata foarte agitata si lasa in urma o opera bogata si diversa. Inca student fiind, a infiintat in anii celui de-al doilea razboi mondial, impreuna cu citiva prieteni, un grup cu mari ambitii artistice, ramas in istoria culturala a epocii sub numele de „Cercul literar de la Sibiu“. Ulterior, sub regimul comunist, a fost inchis, impreuna cu aproape toata elita intelectuala „burgheza“, reusind abia dupa mai multi ani, odata cu „dezghetul“ post-stalinist, sa-si vada din nou numele tiparit. A continuat sa aiba „probleme“ cu autoritatile, a fost uneori cenzurat si i s-a inscenat un nou proces politic. In 1977 a semnat scrisoarea deschisa prin care Paul Goma anunta sprijinirea Chartei ’77 a intelectualilor cehoslovaci. A emigrat in 1980, stabilindu-se in Germania, la München (unde a si murit). Personalitate subtil-livresca si esentialmente excentrica, s-a aflat mereu pe pozitii nonconformiste, de o moralitate perfect verticala, atragindu-si admiratia aproape neconditionata a multor confrati si cititori, ca si – fireste – vesnica iritare a paznicilor culturii.
A fost apreciat mai ales ca un remarcabil stilist. De-a lungul vietii sale, a scris un mare numar de eseuri si recenzii literare de tip impresionist, ilustrind un gust rafinat si in acelasi timp capricios. Vocatiei de artist i se datoreaza si citeva plachete de versuri manieriste. Insa cotele cele mai inalte de interes le ating alte carti ale sale, mai putin obisnuite: intii, un captivant Roman epistolar cuprinzind scrisorile schimbate cu cel mai bun prieten al sau din „Cercul literar de la Sibiu“, poetul, dramaturgul, actorul si regizorul Radu Stanca, mort inca tinar, in 1962; apoi, o Istorie a literaturii romane publicata abia in 1992 si foarte controversata datorita oscilatiei imp