Desi oamenii politici romani s-au ferit de a spune ca va curge lapte si miere o data cu intrarea tarii in NATO, au lasat totusi a se intelege ca apartenenta la organizatie constituie un punct crucial pe calea ce duce spre mai bine in Romania.
Ce poate sugera mai clar acest lucru decat expresia d-lui Iliescu privind intrarea in lumea buna?! Caci conotatia istorica, mai explicit formulata, a acestei expresii este iesirea din "condamnarea estica", ce a insemnat nu numai mizerie economica, ci si o stare de spirit, de victima implacabila, de perdant fara de speranta.
Pentru Romania, apartenenta la NATO, desi este vorba de o organizatie politica si militara, are probabil o miza prevalent economica. Un plus de credibilitate ar fi atribuit Romaniei. Ca atare, mai multi investitori straini s-ar putea sa considere ca-si pot gasi refugiul sigur si oportunitati in Romania. Activele s-ar "valoriza". Pamantul, bancile, chiar si fabricile neperformante s-ar putea vinde ceva mai bine. Riscurile asociate Romaniei ar fi considerate mai mici. Asa-numitele rating-uri ale Romaniei, respectiv clasele de risc in care este incadrata tara de catre agentii financiare internationale specializate ar fi imbunatatite, putandu-se astfel obtine imprumuturi externe mai putin costisitoare decat acum. Fara a putea evalua toate avantajele de acest gen - care fara indoiala ar pune in umbra costurile, ce s-ar concretiza indeosebi in alocatii militare sporite dintr-un buget destul de vested - este posibil ca actualul cerc vicios, in care se gaseste Romania, sa aiba conditii pentru a fi rupt.
Problema mai complicata pentru asteptarile romanilor este ca apartenenta la NATO va fi probabil inaugurata intr-un fel sui-generis, Romania trebuind sa fie prima care probeaza postura de furnizor in cadrul angajamentului partenerial.
Desigur, Romania cauta refugiul politic si militar pe c
