Rodica BRAGA
Si va fi ziua a opta…
Editura Dacia, Colecta“Biblioteca Dacia“, Seria „Roman“, Cluj, 2001, 184 p., f.p.
Nu stiu daca recentul roman al Rodicai Braga, Si va fi ziua a opta..., isi are centrul de greutate intr-o problematica a constiintei eroinei, insa nu-i tocmai greu de ghicit intentia autoarei de a-si construi personajul feminin de-a lungul unui traseu „initiatic“ ce obliga la confruntarea cu dileme etice si stimuleaza luciditatea. Banuiesc ca autoarea a dorit sa faca din Cornelia Tudoran/Apostol un fel de Emma Bovary care, depasindu-si conditia de visatoare mediocra, de femeie inconstienta de sine, se converteste (suspect de) brusc, printr-o revelatie, intr-o Ana Karenina complicata si (pre)dispusa la infinite speculatii asupra propriului destin.
„Revelatia“ despre care vorbeam (si totodata punctul de inceput al romanului, un „prim motor“ al universului narativ) este un clasic, deloc surprinzator coup de foudre: in duetul anost, burghez, cenusiu, constituit din femeia inca tinara (pina nu de mult fata saraca, nubila si bovarica), resemnata sa duca o viata „sigura“, onorabila si frigida, si eternul sot bogat si batrin, in acest duet deci intervine, ca un agent al disolutiei, „seducatorul“ Traian Apostol, asociatul batrinului Tudoran, un Don Juan tipic, schematic, fara nuante. Femeia absoluta si barbatul absolut (in fond, „eroii“ cu nume conventionale, sortite uitarii dupa terminarea lecturii, nu sint individualitati distincte, ci figuri incetosate miscindu-se in plasma onirica – diluata cu sirop sentimentalo-senzualist – a romanului) se intilnesc intr-un joc al seductiei pe care autoarea il pune in scena „ca la carte“, dupa toate regulile literare, dramatice, cinematografice ale unei povesti erotice standard. Triunghiul conjugal, pasiunea transfiguratoare si apoi cenusa (tragica sau banala?!) rezultata in urm
