Maria DRAGHICI
Harrum, cartea ratarii
Editura Vinea,
Bucuresti,
2001, f.p.
Desi optzecist ca virsta – s-a nascut in 1953 –, Marian Draghici e un excentric. Ultima sa carte publicata, Harrum, cartea ratarii, aparuta la Editura Vinea, e o antologie care reface, cronologic, traiectoria de pina azi a poetului. In postfata cartii, Al. Cistelecan il defineste ca pe „un romantic in postmodernism“, asociindu-l, ca poetica, aripii expresioniste a optzecismului, lui Aurel Pantea si lui Ion Muresan: „Si principiul sau poetic si intemperanta vizionara a discursului, ca si, nu mai putin, imaginatia convulsionata la modul expresionist il inscriu pe Marian Draghici in clasa lui Ion Muresan si Aurel Pantea, cu afinitati mai pronuntate pentru formula de iluminari abrupte a celui dintii decit pentru repetatele plonjoane in bolgie ale celui din urma“. Afinitatea cu Ion Muresan mai are, cred, un temei. E vorba de deschiderea ambilor poeti, Draghici si Muresan, catre poezia lui Virgil Mazilescu. Ca si Muresan, mai ales poetul din Poemul care nu poate fi inteles, Marian Draghici cultiva sau mai bine zis, a cultivat, o poetica la granitele onirismului. Optiunea e vizibila in aceasta antologie cel putin pina la poemele cuprinse in Addenda.
Descriindu-si cartea, Marian Draghici noteaza: „Prezenta antologie cuprinde originale &variante (poeme care, in timp, au suportat pentru un plus poate iluzoriu de expresivitate/adevar estetic, prelucrari la nivel de titlu, cuvint, sintagma, vers, fragment/e, pastrindu-se – cit de inacte? – ideea poetica, viziunea, tonul, atmosfera volumului, «aerul timpului» din volumele: Despre arta poetica (var. l, pp. 9-21), Partida de biliard din padurea ruseasca (var. la pp. 26, 27, 28, 29, 31, 33, 35, 36), Lunetistul &cocosul de tabla (integral cu periaje nesemnificative) si, inedit, Addenda“. Asa cum arata si aces
