Junimist întîrziat, greu de "prins" în labirintul nastratinesc al unei inteligenţe occidentalizate, Paul Zarifopol s-a sustras pînă astăzi taxonomiei de rutină. Născut la Iaşi, într-o familie de greci, cel care avea să administreze atît de neinspirat latifundiul moştenit la Cîrligi, gara Galbeni, moare subit în mai 1934, la doar cîteva luni după ce fusese numit în prima şi ultima lui slujbă oficială, aceea de redactor-şef al Revistei Fundaţiilor Regale. Absolvent al Facultăţii de Litere din Iaşi (1898), îşi desăvîrşeşte studiile postuniversitare în Germania, unde trece fără nici o dificultate, la Halle, doctoratul în filologie. În acelaşi scurt interval de timp se căsătoreşte cu Ştefania, fiica lui C. Dobrogeanu-Gherea, care studia pianul la Conservatorul din München. După nici doi ani, în 1904, se naşte fata lor, Sonia. Tot atunci şi acolo îl cunoaşte pe Caragiale, Herr Direktor, proaspăt autoexilat la Berlin. Prietenia lor va marca fortiter traiectoria intelectuală a "izolatului" Paul Zarifopol şi-l va determina pe acest pseudoboem rentier să dea măsura seriozităţii şi erudiţiei sale ca editor. Astfel, între 1931-1932 apar Opere, vol. I-II, de I. L. Caragiale, ediţie îngrijită şi prefaţată de incontestabilul cărturar a cărui gîndire se dovedeşte, o dată în plus, una de anvergură europeană. Personalitate duală, oscilînd între contemplativul homo esteticus şi irita(n)tul homo ironicus, iubitorul "ideilor gingaşe" care se pronunţase deja "pentru arta literară" nu reuşeşte să cucerească definitiv nici o poziţie în relieful atît de variat al spiritualităţii interbelice româneşti, pe care totuşi, difuz şi ocult, o stăpîneşte. Lovinescu îi apreciază lupta cu "modele" şi "grimasele", dar deplînge dezorientarea "gustului său intim". Este de notorietate strania exaltare a lui Herr Doktor în faţa unor subproducţii literare autohtone, cum ar fi Prinţesa Limonata, Hronicu