Interpretează Marcel Iureş
Ce iureş de pomană! Mai sănătoasă-i o iamă printre autorii dragi, vechi, uriaşi. Să-ţi împănezi bucata, bucăţile!, cu citate ctitorite de Aleşii-Aleşilor! Salvarea plesneşte, repet tare, pe unde nici nu pipăiai. (S-ar presupune că de fapt, o cloceai, o ocoleai cu migală şi acum ai învins ce nu-ţi convenea... te deranja la stomac... nu-ţi... hodoronc-tronc...sau te angaja prea intim, te jena să urli în gura... te închipuiai înfrînt definitiv.) Dar sfîrşitul cel mai cinstit nu-i să înaintezi, din silabă în silabă, să te tîrîi chiar dacă-ţi dărîmi viaţa? Desigur, ai mereu la îndemînă abandonul. Seducător, fermecător... Fleacuri flaşte: abandonu-i dobitoc!!! Prea mulţi îşi aranjează chestiile, trestiile gînditoare, fluturătoare, înălţătoare. Zice-se că te-ai uzat: pa şi pusi, dom'le! A continua, oricît de chinuit, de nemiluit ai fi, îţi dă, şi ţie, şi, bănuiesc, şi altora, un sentiment de efort dur-întremător, strîngînd putinţele rămase, reînnoindu-le, înmuindu-le în prospeţimea, voiciunea, speranţa... Iată!, o zi, încă o zi (formidabil!) e trăită îndeplinită. Exişti, respiri în felul tău; alterat de clipă, înţepat de viespi, însîngerat de scurgerea dimineţii în amiază, amurg, seară. Nopţile nu-ţi sînt înstrălimpezite de vise frumoase (enormele sfere de cleştar ale copilăriei!), ci sufocate de "reprogramarea" bazaconiilor diurne. Somnu-ţi jupoaie altminteri carnea, mintea: de o mie de ori mai feroce. Rezişti, rezişti, rezişti. Cît? Simplu: cît te ţin balamalele!
Interpretează Marcel Iureş
Ce iureş de pomană! Mai sănătoasă-i o iamă printre autorii dragi, vechi, uriaşi. Să-ţi împănezi bucata, bucăţile!, cu citate ctitorite de Aleşii-Aleşilor! Salvarea plesneşte, repet tare, pe unde nici nu pipăiai. (S-ar presupune că de fapt, o cloceai, o ocoleai cu migală şi acum ai învins ce nu-ţi convenea... te deranja l