E bine, din cînd în cînd, să aruncăm o privire şi în, cum se spune cu o expresie tradiţională, ograda altora. Am răsfoit zilele trecute o culegere de articole a unui profesor şi critic literar francez, apărută anul acesta. Numele nu-mi era cunoscut: Pierre Jourde. Titlul culegerii: La Littérature sans estomac. Adică, lipsită de îndrăzneală. Articolele se referă la cîteva zeci de cărţi (în majoritatea lor romane) care au cunoscut un succes de public sau de critică mai mare sau mai mic în ultimul deceniu. E vorba de "literatură adevărată", precizează Pierre Jourde, nu de literatură de consum. Şi, în orice caz, de o "literatură la modă". Interesul acestor analize constă în a oferi, nu un tablou al literaturii franceze recente, dar o privire de ansamblu asupra principalelor tendinţe, atît literare, cît şi editoriale, cu alte cuvinte, nu doar asupra calităţii şi originalităţii estetice a acestei noi literaturi, cît şi asupra felului în care ea se vinde ori se premiază. Prefaţa cărţii strînge într-un fascicol concluziile. Am citit-o gîndindu-mă că şi la noi apar frecvent astfel de culegeri. Cele mai multe cărţi de critică sînt de acest tip. Doar că puţine (ca să nu zic nici una) îşi propun mai mult decît republicarea în volum a articolelor din reviste şi anume o radiografie a actualităţii literare.

Observaţiile lui Pierre Jourde sînt valabile, desigur, pentru scena literară franceză. Ele merită însă a fi citite şi de literaţii români: au un anume grad de universalitate. Sau, poate, ar trebui să spun că, într-o lume pe cale de globalizare, ce se întîmplă la Paris nu e chiar altceva decît ce se întîmplă la Bucureşti.

Cel dintîi lucru remarcat de Pierre Jourde este că alegerea editorilor este tot mai confuză. Opere mediocre sînt prezentate ca mare literatură. Confuzia este facilitată de lipsa de criterii. Pînă prin anii '70 se mai putea vorbi