Un foc
Rumegându-şi văzduhul;
Coama unei comete
Cu inima zbătându-se-n cală;
Un pulsar de gânduri
Cu senzorii-n alertă;
Ţi-a îndumnezeit pântecul - maică.
Înlăuntru plânsului tău,
Mă desena un poem,
Peste foşgăiala strămoşilor.
Un palimpsest
Din carne şi oase.
*
* *
Lucerna dansată de fluturi
Aşteaptă ultima coasă.
Septembrie muşcă
Fructul rotund.
Iubirea hrăneşte
Întemeierea de trupuri.
Năframa sângelui meu,
Întinsă peste muguri în Mai,
A ruginit.
Amurgul e rană,
Din care picură zmeura fricii.
*
* *
Înfăşurat în manta-mi...
Aşezat pe labele mele de fildeş,
Îmblânzitorii ochi pândesc beregata
Ultimei pofte capitale - moartea.
*
* *
Curând,
curând...
Voi ninge-n Himalaya,
În coama lupilor alpini.
Curând,
curând...
Apă voi fi la glezna stâncilor,
Afumegând sub nări de căprioare.
Curând,
curând...
Voi fi şi aerul şi vreascurile
Ce-aţâţă soarele...
Neantizând,
neantizând...
*
* *
Mi-e sete,
Doamne,
mi-e sete:
Cum beam din fântâna
Stejarului Mamvri
Săpată de strămoşul Avraam.
Îngerii paznici
Trâmbiţându-mi gloria
Au amuţit.
Misterul e orbitor,
Cunoaşterea întunecare mereu.
Cei care neagă
Vor întotdeauna mai mulţi,
Decît cei care speră.
*
* *
Încearcă, iubito,
Încearcă te rog de-nţelege
De ce v
