Pusa. sau (foarte) scurt tratat despre pisica. Stimata redactie, citesc de fiecare data articolele trimise de cititori pentru rubrica "Din lumea necuvantatoarelor" si m-am hotarat sa trimit si eu unul despre "pet"-ul meu. Inainte insa, as vrea sa va felicit din suflet pentru perseverenta de a arata c...
Pusa
sau (foarte) scurt tratat despre pisica
Stimata redactie, citesc de fiecare data articolele trimise de cititori pentru rubrica "Din lumea necuvantatoarelor" si m-am hotarat sa trimit si eu unul despre "pet"-ul meu. Inainte insa, as vrea sa va felicit din suflet pentru perseverenta de a arata ca respectarea drepturilor animalelor, ca si ideea ca oamenii sunt responsabili pentru toate fiintele de pe Pamant, reprezinta niste dovezi de ratiune si bun-simt si sunt specifice lumii civilizate.
Intalnirea mea cu Pusa nu a fost o dragoste la prima vedere. I-as spune mai degraba mila la prima vedere. Era inghesuita intr-o cutie de carton, intr-un magazin de animale din Drumul Taberei, alaturi de alti patru frati, toti birmanezi, cu ochii limpezi si albastri, incredibil de slabi, mici si tristi. Am platit suma simbolica pe care vanzatorul o cerea pe ea, de buna seama dornic sa scape cat mai repede de povara. Pana acasa a calatorit in bratele mele in doua autobuze si un tramvai, scotand niste sunete caraghios de inalte si ascutite pentru o faptura atat de mica, fapt care a atras un grup vesel de copii pe urmele noastre.
Au trecut doi ani. Eu, care nu mai avusesem pana atunci un animal, nu incetez sa ma minunez de un lucru: relatia dintre om si pisica nu e una dintre stapan si supus, dintre sef si subaltern. Este o respectuoasa amicitie, este toleranta. Fiecare cu tabieturile lui, cu personalitatea proprie. Pusa nu s-a "pisicit" niciodata, nu s-a copilarit. Flegmatica si inteleapta din fire, nu ezita sa ma priveasca iscoditor si critic, c
