Postarul din Runcu Salvei- Il cheama Ionu Pinti si nimeni nu stie mai bine ca el povestile satului, pe care le tine ascunse intr-un cufar de lemn -. E deja toamna in Runcu Salvei. Dealurile care strang satul de-o parte si alta a apei parca au luat foc. Perdele de ceata se ridica incet in lumina dimi...
Postarul din Runcu Salvei- Il cheama Ionu Pinti si nimeni nu stie mai bine ca el povestile satului, pe care le tine ascunse intr-un cufar de lemn -
E deja toamna in Runcu Salvei. Dealurile care strang satul de-o parte si alta a apei parca au luat foc. Perdele de ceata se ridica incet in lumina diminetii si raman agatate peste livezile pustii. Ici si colo se mai vede pe crengi cate un mar lasat intr-adins de catre gospodari, "sa fie si pentru pasarile cerului, dar si pentru sufletele celor dusi", imi spune, sprijinit de gard, un unchias dornic de-a povesti cu cineva, dupa cum aveam sa vad de cum am ajuns langa poarta lui.
Valiza cu povesti
Il cheama Ion, Ionu Pinti, si se apropie de optzeci de ani. S-a nascut in luna mai "cand canta cucu mai fain", cum zice el. A fost "postar" in Runcu Salvei si-mi dau seama ca el stie cel mai bine povestea satului si a runcanilor, caci le-a intrat in case de sute de ori cu pensia, cu cate o scrisoare venita de la flacaii din armata, cu "fericitarile" de Craciun si de Pasti ori doar cu vreo telegrama incercuita cu dunga neagra. "Nea Postarul", asa il striga oamenii, a iesit la pensie de multa vreme, dar si azi, daca se uita la vreo scrisoare, la litera cu care-i scris "adrisantul", ar putea sa spuna "fara gresala" daca plicul aduce vesti bune ori rele, daca-s ganduri de dragoste ascunse-n patratul de hartie ori numai vorbe goale. Asta-i o taina pe care nea Postarul nu vrea sa mi-o dezvaluie, dar e bucuros daca-l ascult vorbindu-mi despre sat. Imi face semn sa intru in curte si apoi in bucatar
