In ograda istoriei, la Spermezeu- In Tara Nasaudului, oamenii lupta cu viata, stransi in jurul traditiei si-al credintei -. La inceputul secolului trecut, cativa tarani din satul transilvanean Spermezeu, intorcandu-se cu carele de fan catre casa, s-au impiedicat de doua pietre mari, rotunde si gauri...

In ograda istoriei, la Spermezeu- In Tara Nasaudului, oamenii lupta cu viata, stransi in jurul traditiei si-al credintei -

La inceputul secolului trecut, cativa tarani din satul transilvanean Spermezeu, intorcandu-se cu carele de fan catre casa, s-au impiedicat de doua pietre mari, rotunde si gaurite la mijloc, tocite de vant si de ploi. Opintindu-se din greu, le-au ridicat in carute, cu gandul ca vor fi bune in pragul tarcului pentru oi. Peste ani si ani, istoricul Stefan Lazea va descoperi cu uimire ca cele doua pietre erau, de fapt, o rasnita dacica pentru grau. Nu e singurul caz de-acest fel. Asezat nu departe de Nasaud, pe dealurile Suplaiului, la poalele Muntilor Tibles, la Spermezeu istoria tasneste din glie impreuna cu iarba. Localitate de granita a Daciei Porolissensis, dealurile satului sunt intesate de amintiri milenare, de ziduri si turnuri de paza, de nume geografice cu rezonante care te fac sa visezi la scenarii cu daci si romani: Uriu, Chiuza, Zagra, Nimigea, Parva. Pretutindeni, pe Valea Mare, pe Ilisua, Fiad sau Runcu, ploile toamnei descopera unelte, arme si resturi vechi de cetati. Mirati ca nimeni nu s-a invrednicit pana acum sa faca niste cercetari arheologice serioase, spermezenii rascolesc pe cont propriu pamantul, folosind in uz personal materiale de constructii vechi de peste o mie de ani: caramizi si tigle de pe vremea imparatului Aurelius, cheutori de ziduri din bronz si fier. Pentru ei, istoria e un dar al pamantului. Singura lor grija este sa o pastreze, sa nu risipeasca nimic din trecutul care inseamna putere si iden