"Zîua bună, băiată!" Mi-e dor de leliţele "Rîjnovului", adăstînd la porţi, coabe simpatice, cu broboadele adîncite pe ochi, arătări evacuate de sex, cu sînii striviţi pe lung de plozii mulţi şi de căratul pe cîmp, cu ochii iscodind peste fiecare adînc al obrazului, cu mîinile ca frunza de toamnă, despre care nu ştiam dacă şed a bîrfă, punînd satu' la cale, ori la speriat copii pe după vreun colţ. Femei-coaste, din coastă de bărbat, resturi de rost al trecerii prin vieţuire. Parc-aş fi înotat într-un cimitir de feţe, cu trupuri cruce, ascunse după cîte un "om" - şi ce mîngîios rosteau "omu' meu" -, în spatele căruia le vedeai mergînd, boscorodind parcă fără obosire. Fericite doar pentru "ei". Ei, cu bastonul, pălăria, hainele de zi bună. Mereu mai colorate decît cele femeieşti. Teoria păuniţei pe dos. Mi-e dor pentru acel "Zîua bună, băiată!". Lumea lor nu tolera neputinciosul "fată". Suna ca o batjocură cu volănaşe. Ca o nepermisă duminică în plină vreme a lucrului. Iar de la băiată săreai direct la femeie. Femeia cuiva. În coasta bărbatului. Cu rost ne-căderii lui. Nu femeia pur şi simplu. Singura aleasă a face bărbatului său umbra. De-asta zic vouă: Zoe nu putea fi bărbată! Alina IORDACHE

Rîşnov O ecuaţie Conform Le petit Larousse de acum doi ani, noţiunea de cetăţenie nu se întinde dincolo de graniţele spaţiale ale unui stat (aceasta considerînd maximumul teritorial atins). Definiţia termenului este una clasică, existînd încercări să fie extinsă spre arii mai largi, spre pildă Europa. Dacă peste un timp vom avea noi, oamenii locuind 44 de ţări (am aflat că atîtea ar fi europene, nu sînt sigur) buletin comunitar rămîne, pentru mine, o necunoscută. Acum, dintr-o perspectivă personală, văd un conglomerat, atît în spaţiu, cît şi în timp, nu foarte uşor de modelat unitar. Nonexistenţa vămilor în spaţiul Schengen şi controale draconice la frontiere, autostră