Am fost vizitaţi (ne-au informat toate televiziunile) de cel mai puternic bărbat din lume. Alături de George W. Bush păşea şi cea mai puternică femeie de pe pămînt. Nu vorbesc de soţia sa, Laura, ci despre domnişoara Condoleezza Rice, un fel de Talpeş de-al lor, machiat şi travestit pentru carnavalul NATO. Dacă nu cumva o fi taman invers! În lumea în care vrem să intrăm, chiar şi o escapadă de cîteva ceasuri se face după un protocol de fier. Preşedinţii vorbesc între ei, soţiile cu soţiile, consilierii cu consilierii. Dar socoteala de la casa din Washington nu se potriveşte cu cea din Bucharest, Romania. Bush a venit cu prea multe femei, la Cotroceni sînt prea puţine. Bush e un familist sentimental, vorbeşte natural, cînd vrei şi cînd nu vrei, de soţie, "Laura and I", ba mai şi zboară peste continente pentru aniversarea gemenelor sale. Preşedintele român refuză însă hotărît familiarismele, viaţa sa personală e un mister complet. Nu ştim ce pasiuni are şeful statului, ce mîncare îi place, ce sporturi îl entuziasmează. Prezenţa publică a doamnei Nina se limitează la caricaturile lui Ion Barbu, iar locul ei în cadrilul protocolar este preluat de domnişoara Corina Creţu. Substituţie care, oricum am lua-o, îngreunează sudarea utilelor legături personale cu alţi lideri. În mai toată lumea, şefii de stat, premierii beneficiază şi de reşedinţe mai intime - Chequers în Marea Britanie, Camp David în SUA sau Scroviştea la noi. Acolo, rigorile sînt lăsate la o parte, cravatele sînt slăbite, apar compromiţătoare ţigări sau pahare cu coniac, ba chiar şi dulciuri făcute de gazdă (vorba vine). Pe acest fond de apropiere personală se discută apoi cîte un contract de anvergură, se clarifică marile dileme politice sau se tatonează terenul pentru una sau alta. Dra Corina poate să aducă prăjiturelele, dar nu poate pretinde că le-a făcut. Şi chiar dac-ar face-o, asta n-ar provoca (