A fost o toamnă îmbelşugată, cu soare, căldură, frig, vînt, ploaie, lapoviţă, ninsoare. Aceasta din urmă, fireşte, ne-a găsit descoperiţi, ca de zeci de ani, aşa că zăpada a acoperit judeţe întregi, s-au produs caramboluri, ciocniri în lanţ (nu chiar ca în SUA sau în Franţa, ci ca într-o biată ţară care aspiră la globalizare), înjurături, răniri, amenzi, blocarea şoselelor, mizerie pe jos, mizerie pe sus, indolenţă, uneori dolenţă. Dar şi soare, ca vara. Toamna de aur a debutat cu scumpirile de toamnă (sînt scumpiri de primăvară, scumpiri de vară, scumpiri de iarnă, aşa ca nici un anotimp să nu fie pus în inferioritate): la alimente, la telefoane, la taxe. Toamna bogată s-a lăsat cu mărirea numărului de calorifere debranşate, cu umflarea notei la întreţinere, cu înmulţirea numărului de pacienţi în spitale, cu bogăţia de mere, de crime, de violuri, de intoxicaţii alimentare, cu sinucideri prin mijloace din ce în ce mai diverse, de luări de mită din ce în ce mai impozante
şi mai neimpozabile. În plan politic, s-au adunat foruri din ce în ce mai înalte, comitete din ce în ce mai responsabile (NATO) în care sîntem în fine integraţi (în circa doi ani), ne-a vizitat preşedintele SUA, vizită memorabilă prin discursuri binevoitoare, ploaie rodnică şi curcubeu promiţător. S-au comis acte teroriste la Moscova, Washington, Bali, Ierusalim. În toamna ce a trecut au apărut sau au fost fluturate prin faţa ochilor legi care mai de care mai ciudate, care centralizează de la chestiuni concrete, precum asigurările de sănătate, la fantome abstracte, precum limba ce-o vorbim. Au fost manifestări, greve ale foamei (!), revendicări posibile şi imposibile. Poporul priveşte toamna ca pe un anotimp încărcat de roade, succese şi victorii, dar şi ca pe un anotimp înfricoşător, cu ameninţări de şi mai rău. Toamna aceasta a fost atît de neobişnuită, încît a trecut parcă neobservată,