"Să trăieşti, femeie, o mie de ani!" - aşa îi spunea burtosul tarabagioaicei rînjinde. Vipla strălucea cît putea în foiala de noiembrie. Duminică de tîrgul Vitan. Bărbatul îşi lua centură de şale. De-aia cu moş şi babă. De-aia elastică. Şi ţinea să-i spună vînzătoarei povestea sa: "Nevastă-mea m-a pus să car nişte butoaie de varză. Mi s-au rupt şalele." Altul se ia după el: "Bolnăvesc la rinichi şi ţine cald... 50.000 şi fii sănătoasă." Femeia, ca toate de pe lumea asta, făcea mofturi: "Bă, da' eu dau pe ochi dulci? Dă 80.000 şi să-ţi fie tînără nevasta." Şi ca să-i facă la bani, cum vroia ea: "Nu sînteţi buni nici de-o boală lumească!". Bărbaţii traseră de cocoaşe şi marcau femeii banul. Ceva mai încolo o inscripţie: "Sînt Ionescu. N-am plătit gaze, lumina şi întreţinerea. Vînd maşină cusut, chiuvetă baie, chiuvetă bucătărie, mobilă sufragerie cu vitrină şi bebelou, capac WC, Dacie 1310 pentru piese, tablouri cu nevasta." Povestea lui: "Ce să fac, de trei săptămîni vreau să vînd ce am în casă. Nu cumpără nimeni, că n-am bani de întreţinere şi mă dau afară din casă. Nevastă-mea a murit, sînt singur. Asta-i tot ce am agonisit noi cînd ne-am mutat prima oară, aici la Vitan, la blocuri de patru." Asta a fost duminică. Joi de dimineaţă m-am pierdut pe Moşilor. La Farmacie găsesc un Gheorghiu Daniel cu insignă. Veteran de război. Gheorghiu vînduse tot. În tîrg. Acum se apucase de cerşit. "Am fost la Odessa. Antonescu m-a felicitat fiindcă trecusem de liniile inamice şi pusesem bombă unei tabere de bolşevici. A venit Antonescu, parcă azi îl văd, era cu cascheta mare şi el subţirel şi zice la mine: bravo, soldat, ai scurtat războiul cu trei zile, dacă toţi camarazii tăi de arme ar face la fel, armata română şi-ar face datoria în concertul aliaţilor noştri şi bolşevismul nu ar mai avea sămînţă pe planeta noastră... de la el am medalia. M-am despărţit şi de nevastă-mea