Ziua Unirii, invitarea în NATO, cordiala trecere fulger a lui Bush pe sub curcubeul bucureştean şi Sfîntul Andrei, simultaneitatea atîtor sărbători impune o prăznuire de proporţii corespunzătoare. Ca atare, porţile palatului prezidenţial s-au deschis larg, lăsîndu-i să pătrundă în fastuoasa sală a Unirii pe cei circa 1.000 de invitaţi: civili şi militari, militari activi şi militari purtaţi de vijeliile istoriei de la Cotul Donului la Munţii Tatra, drapaţi în hlamide şi pelerine ale ordinelor cu care fuseseră distinşi, oameni politici de toate culorile, oameni de cultură, oameni de ştiinţă şi academicieni - două categorii numai parţial identice - parlamentari, glorii ale sportului şi reprezentanţi ai societăţii civile, vedete mediatice, mari antreprenori şi foşti revoluţionari cu certificat, miniştri, foşti miniştri şi viitori foşti miniştri, un amplu eşantion al protipendadei dîmboviţene. Şeful statului şi-a cinstit oaspeţii îmbiindu-i la o recepţie cu delicioase bucate valaho-Nord Atlantice, cu o avalanşă de decoraţii, chibzuite după obrazul fiecăruia, începînd cu acel fan al Rapiduleţului care în timpul liber îi păstoreşte pe membrii Senatului, şi cu un vibrant mesaj transmis concomitent şi acelei părţi a naţiunii care nu fusese invitată. Succesele istorice ale Patriei noastre, a declarat Preşedintele, încununează strădaniile întregii societăţi româneşti punînd temelia unei concilieri generale, epilog fericit al oricăror

rivalităţi. Dovada palpabilă a voinţei de conciliere a fost puhoiul decoraţiilor care, aşa cum se întîmplă în astfel de situaţii, nu puteau satisface pe fitecine. Ţara întreagă a deplîns omiterea de pe lista celor decoraţi a senatorului PSD poet al cenaclurilor. O omisiune flagrantă, trecută cu vederea, este cea a generalului care, în decembrie 1989, expediat la Timişoara să potolească răzmeriţa, a dat birul cu fugiţii punîndu-şi un p