În cele ce urmează, am să încerc să punctez principalele idei, etape de lucru, semne de întrebare şi alte aspecte interesante care au intervenit pe parcursul studiului evocat în titlu, dezvoltat împreună cu teologul Horia Grădinaru şi arhitectul Cătălin Berescu (şi, la început, şi alţi cîţiva colegi). Studiul s-a desfăşurat mai ales sub forma unor discuţii libere atît pe marginea schiţelor noastre, cît şi a documentaţiei vizuale, care a constat mai ales în arhitectură bizantină, şi în mod special Sf. Sofia şi Sf. Irina din Constantinopol. Aceasta, pentru că arhitectura noastră tradiţională nu ne oferea nici un precedent în acest sens (lungimea monumentalei biserici a mănăstirii Văcăreşti depăşea cu puţin cei patruzeci de metri preconizaţi pentru lăţimea noii catedrale), încît părea firesc să ne orientăm către originile ei bizantine, cum au făcut, de altfel, şi arhitecţii bisericilor "neoromâneşti", ca Sf. Elefterie Nou şi Caşin din Bucureşti sau Catedrala din Satu Mare. Punctul de plecare a fost o schiţă a lui Horia, care a fixat principalele constante ale proiectului: cupola vastă, după exemplul celei de la Sf. Sofia, (aparent) fără tambur şi cu baza dematerializată de perforaţii luminoase; atrium-ul cu peristil care precede biserica, element inedit la noi, dar prezent cîndva la aceeaşi Sf. Sofia, ca şi la alte mari biserici din epocă, şi în centrul căruia se găseşte o fîntînă; o anumită centralitate a spaţiului naosului, dată de planul mai mult sau mai puţin cruciform. Însă, înainte de acest început entuziast, am avut mari reticenţe faţă de acest proiect. Deşi mi se pare că ideea construirii unei catedrale patriarhale este pozitivă, sînt de părere că nu s-a făcut destul pentru asigurarea reuşitei depline a acestui demers. În primul rînd, momentul nu este bine ales, şi poate nu atît din pricina sărăciei generalizate, care face să pară lipsită de ruşine invest