Un vechi cititor al Dilemei, dl Mihai Floarea, zăboveşte asupra articolului meu din nr. 506, în care vede "o indignare suspectă" (v. scrisoarea în pag. 2 a acestui număr). Trec repede peste etichetări sumare precum "tendinţa generalizată din publicistica postmodernă" ori "tot mai mulţi par a căuta astăzi nestemate în gunoi": le iau ca simple scăpări de condei provocate de indignarea corespondentului nostru (autentică, sper). Mi se pare însă că opiniile sale şi mentalitatea pe care o exprimă sînt destul de răspîndite în societatea noastră de azi, aşa că îmi iau libertatea să le comentez. Cred în continuare că decizia celor trei foste gimnaste de a poza goale e un act individual care nu are legătură cu imaginea ţării şi cu prestigiul naţiunii. Iar faptul că e un gest "aducător de substanţiale cîştiguri" nu mi se pare deloc scandalos în sine; evident, în momentul în care au luat acea decizie, s-au expus riscului ca o parte a societăţii să le condamne (ceea ce s-a şi întîmplat) şi să considere gestul cu pricina un "act de prostituţie". Cred însă că un profesor care ia mită ori care vinde subiectele la bacalaureat se prostituează mult mai grav şi mai perfid decît o tînără femeie care îşi arată trupul într-o revistă; iar la acest punct sînt mai pesimist decît dl Floarea: asemenea cazuri au tot apărut în şcolile şi liceele patriei şi n-au stîrnit nici pe departe valurile de reacţii generate de cele trei gimnaste. Aşa că ajung la îndemnul corespondentului nostru: "selectaţi-vă subiectele". De acord, dar e valabil în primul rînd pentru cei care au făcut din dezbrăcarea unor tinere un subiect de interes naţional şi o ocazie de manifestare a patriotismului: ei şi indignările lor au constituit subiectul meu, nu gimnastele, a căror viaţă personală sau publică nu mă interesează cîtuşi de puţin şi constituie, cred, un deplin non-subiect de presă - cel puţin pentru presa cu