Războiul cu prăvăliile unde se vînd hamburgheri e în plină desfăşurare: luna şi restaurantul. Pe 5 decembrie o bombă, cu efecte ucigaşe, a explodat într-un local din Indonezia, la Makassar (insula Celebes): trei morţi şi unsprezece răniţi. Pe 20 noiembrie a fost incendiat un restaurant la Ryad, în Arabia Saudită, pe 19 octombrie la Moscova, iar cu o lună înainte în Liban, la Beirut. Nimeni nu-şi închipuie că în acest fel Statele Unite ale Americii se vor declara învinse în războiul cu terorismul, cu "axa răului", cu multele organizaţii şi persoane care contestă legitimitatea morală a unicei superputeri mondiale. Atacurile la adresa unei firme-simbol pentru ceea ce este perceput ca dominaţia modului de viaţă american echivalează cu o declaraţie de neiubire. Ea nu poate fi neglijată într-o perioadă cînd SUA trebuie să facă faţă unui pericol difuz, cînd nici un fel de superioritate tehnică, militară sau informaţională nu-i dau certitudinea că acte de felul celor de la 11 septembrie sînt cu desăvîrşire excluse în viitor. Pornind de la margini spre centru, acţiunile judiciare împotriva persoanelor bănuite a fi avut o oarecare legătură cu cumplitul atac terorist par a sfida orice regulă şi orice model: sînt puşi sub acuzare cetăţeni americani convertiţi la Islam, cetăţeni arabi aparent complet adaptaţi vieţii din Occident. Paralel cu discursul oficial de pregătire a războiului cu Irakul se desfăşoară explicaţiile celor care, fără să aprobe în mod explicit acţiunile teroriste, găsesc că ele sînt motivate de aroganţa belşugului american, pe de o parte, şi de sărăcia celeilalte lumi, pe de altă parte. Clişeul săracului cu standarde morale ridicate opus bogătaşului dezmăţat şi corupt a părăsit sfera luptei de clasă din interiorul unei naţiuni pentru a motiva relaţiile dintre ţări. Întrebarea "de ce nu ne iubesc?", formulată imediat după exploziile de bucurie din divers